Ne-am oprit sub cea mai frumoasa ploaie de frunze de anul asta. Din crengile profilate pe un cer albastru si cald se scutura valuri de frunze si, pentru cateva secunde, se aude doar un ropot ca de ploaie torentiala care te prinde vara in padure.
In blocul de langa se tranteste o usa si se aude o injuratura.
Un vecin, ceva ma indepartat, pune o melodie romaneasca stridenta.
Intr-o garsoniera din capatul blocului se prajeste (si se arde) peste.
Vecinii se intalnesc in drum spre sau de la piata si isi povestesc noutatile.
Pe asfalt se tes urme de sclipitoare de melci, printre frunze uscate de artar.
Se aude de departe zumzetul de voci de la magazinul de la parter, in fata caruia se revarsa, din lazi de carton, belsug de toamna.
Peste drum, in parcare, 15 oameni stau la coada, in spatele unei dube din care un nene in trening lucios vinde branza din niste galeti albe de la lavabila Savana.
Berceniul, acest atat de complex centru al universului.
No comments:
Post a Comment